Nu e a mea, dar merita citita. Poetul este Cosmin Gabriel Iacob. Nu şi-a câştigat încă notorietatea dar promite. Am făcut mai multe pacte împreună dar cel mai important dintre ele s-a soldat cu postarea creaţiei sale poetice de un lirism transcedental pe acest blog de mare inspiratie şi valoare stilistica. Am zis.
Aşadar, iată poezia lui Cosmin, my best mental fuck-buddy.
Here it goes:
Nimic nu se compara cu vibratia unei membrane de hartie,
O caldura degajata intr-o camera alertata de intuneric
Si cochilia de lumina suplu manipulata de un tub catodic.
Sunet de chitara sau sunet de sintetic,
Mijlocul nu conteaza,
Doar cauza scufunda zarea
Purtata de ambitii prostesti
Ce se taie precum iarba fir
In piciorul trecatorului.
Realitatea desfranata:
Un buzunar gol pentru care doar
Furtul ii confera existenta
Scop unic instinctual acceptat
De catre pielea de altar.Dezinvolt
Afirm ca iubesc Fericirea
Nu ma multumesc cu Multumirea
Acea materie prima pentru capetele spane,
Folosita la troc de suflete-comune.O plaja, un copac, o apa, un munte si o jivina
Un loc oglinda paradis,
Unde dreapta este dreapta
Si planul este plan
Si stanga la dreapta se inclina
Intr-o seceta nocturna.Frumos, asta imi doresc!
Un loc unde unu e deja prea multi
De unde se poate visa la realitate
Unde adancul gand golas
Antrenat pentru frumos
Se balaceste fara zale la picior
In turcoazul proaspat asfaltat al unui ocean in plina noapte.
Rascoala de vibratii muribunde
Amestec de senzatii paricide
Amor de mamifere prea profunde
Se dreg dupa betiile perfide,
Copii ce mor dupa intaiul supt
Ma calca in picioare-n timp ce pier
Si eu suspin, invingator, dar rupt
De-al primaverii tainic adulter.
Te simt in visul meu de-adolescent
Dar tu nu esti, ma-nvalui in delir
Si te astept de mult, murind prea lent
Strivit de al Morganei adulter.
Ma nasc din nou cand te visez spontan
Dar palme rationale ma doboara
Cand viata imi ofera doar o scara
Pe care pot doar sa cobor in van.
Doar infinitul este sansa mea
Iar deziluzia mi-e mama buna
Ma-ngrop in vis si ma inchin la luna
Si uit c-am vrut ca sa privesc o stea.
……………………………………………………
Traiesc printre poeti ce din pacate
Nu au citit macar o poezie
Dar fiecare crede ca el poate
Sa simta, sa traiasca si sa scrie
Strofe care sa-ncante sau s-alinte
Dar nu-s decat o LABA de cuvinte.
Daca deschizi un DEX intaia oara
Si daca ai impresii de poet
Nu iti lasa orgoliul ca sa moara
Apuca-te si scrie un sonet
Si-atunci femeile si toata omenirea
Te-or ajuta sa-ti capeti fericirea!
P.S. Aceasta improvizatie a durat cinci minute, fapt care in epoca moderna este denumit suprarealism, desi in realitate este doar un kitsch, care arata ca traim zilnic intr-o laba de cuvinte. Pentru detalii, consultati prima biblioteca. Acest medicament se poate elibera fara prescriptia medicului sau farmacistului. A bon entendeur, salut!